Cum ar fi, cum ar fi fost dacă?

Te-ai gândit vreodată că „mai târziu” poate fi prea târziu? Că deși toți credem că avem timp destul să facem anumite lucruri, nu este așa? Niciodată nu vei ști cât timp mai ai. Niciodată nu vei ști cum ar fi fost dacă ți-ai fi dus gândurile și dorințele greu de stăpânit până la capăt. Nu vei ști cum ar fi fost dacă ai fi spus ce simțeai, ce te durea, de ce aveai nevoie sau dacă te-ai fi abținut să arunci cu vorbe ce s-au transformat în niște arme tăioase care au lăsat răni adânci. Poate, astfel, persoana care îți era suflet nu ar fi plecat.

Niciodată nu vei primi răspunsuri, dacă nu întrebi. Nu vei ști cum să evoluezi, dacă nu practici. Nu vei învăța să iubești cu adevărat, dacă nu te iubești pe tine însuți. Nu vei ști ce gust au buzele care par a însemna o eternitate pentru tine, dacă nu îți faci curaj.

Niciodată nu vei ști cum e să fii fericit dacă nu te chinui să ajungi la fericire.

Niciodată nu vei cunoaște liniștea promisă de îmbrățișarea omului după care tânjești, dacă nu accepți că asta e tot ce îți dorești și dacă nu îi demonstrezi și lui asta. Nu vei simți adrenalina și nu vei descoperi minunile care ți se pot întâmpla, dacă nu renunți la frică și dacă nu te agăți strâns de frumoasa spontaneitate a vieții. Nu vei ști cum e să fii liber, dacă îți vei calcula orice pas al vieții.

Și totuși merită? Merită să ne calculăm fiecare faptă, acțiune? Merită să ne gândim la părerile altora? Să lăsăm vorbele celor din jur să ne guverneze deciziile și modul de a ne trăi propria viață? Merită să ținem cu dinții de un orgoliu prostesc?

Eu cred că ceva merită. Merită să fim fericiți. Merită să iubim și să fim iubiți. Merită să ne croim drumuri pline de succes, lumină și fericire. Merită să avem amintiri frumoase, să nu ne mai afecteze cele neplăcute și să trăim fără regrete. Merităm.

Așa că renunță la „Cum ar fi dacă?” și du-te și află răspunsul. Pentru că mai târziu va fi prea târziu și se va transforma în „Cum ar fi fi fost dacă?”

D.♡