SIGURANȚĂ-NESIGURANȚĂ

Cu siguranță nu suntem nici eu și nici tu singurii care au perioade în care nu au nici cea mai vagă idee ce fac cu viața lor. De fapt, tind să cred că întreaga lume deține nesiguranța asta. Unii anual, unii lunar, pe când alții chiar zi de zi. Nu știu care e scopul lor, de unde să înceapă și ce cale să parcurgă pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și îndeplini visurile. Și cred că e normal. Absolut normal. Sau cel puțin, așa ar trebui să fie.

E normal să te trezești în unele dimineți fără nicio tragere de inimă de a-ți duce la bun sfârșit sarcinile stabilite pentru ziua respectivă. E normal să ai stări de nervi și să nu fii 24/24 zâmbăreț. Altfel, nu ar părea ciudat?

E normal să fii trist, posomorât, obosit, chiar extenuat. E normal să vrei să renunți, dar e important să fii într-atât de puternic încât să nu o faci. E normal să simți nevoia să îți petreci timpul singur, câteva ore, doar tu cu gândurile tale. Dar totuși, ai grijă să nu pășești spre alte extreme.

E normal să vrei să te întorci la cineva anume, dar să fii conștient și să iei această decizie cu capul pe umeri. Pentru că, e normal să îți fie dor, dar e greu să îți dai seama dacă îți e dor de acea persoană sau doar de trecut. E normal să renunți la tot ceea ce înseamnă toxic pentru tine, pentru viața ta. E normal să plângi până rămâi fără lacrimi. Dacă asta simți să faci și crezi că te va ajuta, atunci fă-o. De curând am citit niște fraze care sunau în genul „Plângi cât vrei, dar fii sigur că nu vei mai plânge încă o dată pentru același motiv.”. Cu siguranță cu toții ne-am dori să putem respecta aceste vorbe, dar până la urmă suntem conștienți că nu se poate. Vei suferi și vei plânge până îți vei da seama că lacrimile, de cele mai multe ori, nu sunt soluții, ci doar niște simple bărci de evacuare a suferinței. Mai puțin alea de fericire.

E normal să nu știm ce vrem. E normal să ne răzgândim în ultima secundă dacă știm că nu ne aflăm în trenul care să ne ducă spre fericirea și liniștea noastră. E normal să îți alegi și croiești după bunul plac propriul drum și să nu faci ceea ce îți spun alții să faci dacă nu simți că așa trebuie. Ascultă ceea ce spun ei, dar pășește după cum simți tu. E normal să încercăm tot ce ne dorește inima, indiferent de ce rezultat ar putea avea acțiunea respectivă. E normal să faci ceea ce simți.

E viața ta și până la urmă, viața e plină atât de siguranță, cât și de nesiguranță. Ele sunt două extreme care se atrag, așa că tu atrage ce e mai bine pentru tine. Pentru că e dreptul tău.

D.♡